”Autorul are darul de a alege din magma lumii situaţiile şi personajele care permit uneori glisarea spre neprevăzut ori spre semnificativ, spre «general uman», aş spune. E un dar pe care îl avea Gogol, dar şi, de pildă, Caragiale. Prin aceste nume am şi semnalat două dimensiuni discrete ale tipului de talent literar al autorului. L-aş adăuga pe Cehov, pentru bunăvoinţa uşor maliţioasă pe care o arată personajelor sale. Din cîteva tuşe, personajele sînt cu toate memorabile, nu-ţi mai ies din minte.” (Liviu Antonesei)
„Mircea Gheorghe e o prezenţă obişnuită şi plăcută în revistele literare de la noi, ca şi în diferite antologii. Este un talentat autor de proză scurtă, are evident vocaţia naraţiunii şi o mare inventivitate.” (Horia Gârbea)
„Glisînd printr-un spaţiu deopotrivă şocant şi tern, contrariant şi amuzant, umil şi ţanţoş, personajele lui Mircea Gheorghe au coloratura şi dau dimensiunea unei pitoreşti periferii româneşti, mutată peste Ocean.” (Nicolae Turtureanu)
*
La ce trebuie să se aştepte cititorul…
Un volum de proză scurtă în care personajele, veritabile fiinţe de hîrtie, au aparenţa unor fiinţe inutile, evoluînd conform unui scenariu lipsit de patetism, în decoruri cînd decolorate, cînd foarte puternic stilizate.
”Adevărata familie” din titlul cărţii este alcătuită din toate personajele cărţii, evoluînd fie în România dinaintea evenimentelor din 1989, fie în Canada, mulţi ani mai tîrziu. Deşi volumul insereză o mare diversitate de situaţii şi caractere, există un fir care uneşte toate povestirile. E vorba în ele despre inşi comuni în contact cu experienţe sau evenimente care-i forţează să pară altfel, dacă nu şi altcineva decît cine sunt.
Impostura aceasta, voită sau asumată cu tristeţe, maschează de fiecare dată altceva: o ipocrizie generală (O adevărată familie), o conştiinţă încărcată (Cabrioleta), un eşec familial (Iubire, bibleou de porţelan), un statut social nesigur şi precar (Poveste de succes canadiană) , o „formă fără fond” (Inventatorul şi Poetul), o angoasă (Vacanţă), o derută psihologică (Inspecţia de vară), o frustrare socială (Revoluţionara), o boală (Zid), o ratare (În rîndul lumii) etc.
Stilul este alert şi variat. Vocea autorului se modulează de mai multe ori pe parcursul volumului. De la badineria din Inventatorul şi Poetul, de exemplu, se ajunge la ironia amuzată din Poveste canadiană de suces, la cea corozivă din Gafa ori la gravitatea din Zid.
Textele se adresează cititorilor care caută într-o povestire personaje viabile angrenate, într-o istorie interesantă, povestită clar şi sugestiv, cu fluenţă stilistică şi, de la caz la caz, cu umor, gravitate, detaşare ironie sau autoironie. Sunt cititorii interesaţi, în general, de umor şi de autori clasici mai vechi şi mai noi, de pretutindeni: Cehov, Caragiale, Ilf şi Petrov, Courteline, Maugham, Hemingway etc.