http://www.paginiromanesti.ca/2013/09/30/la-sfarsit-de-drum/
A venit momentul să ne oprim din această incursiune în teritoriul vast, practic infinit, al lecturii, din care literatura propriu-zisă ocupă doar o parte. Importantă, desigur, dar totuşi numai o parte. Aceasta întrucât cartea a constituit, constituie şi va constitui încă mult timp (sub toate formele şi suporturile sale) un instrument fundamental de conservare a memoriei umanităţii în toate domeniile de manifestare.
Există mase incomensurabile de cărţi (ori, în sens larg, de documente) în istorie, filosofie, medicină, informatică, fizică etc. Şi când ne gândim că un simplu manual de utilizare şi întreţinere a unui aparat fotografic digital poate avea circa 130 de pagini şi că documentaţia privitoare la un avion Boeing cântăreşte mai mult decât însuşi avionul înţelegem că a nu citi literatură nu înseamnă nicidecum a nu citi nimic.
Dar faptul că denominaţia generică de cititor trimite mai ales la cititorul de literatură nu este deloc întîmplător. Literatura, în afara faptului că este o artă accesibilă şi atrăgătoare pentru numeroase categorii socio-profesionale, este şi un instrument cu o mare eficacitate în dezvoltarea competenţelor intelectuale necesare altor zone de creativitate.
În general, pledoaria pentru lectură şi pentru asimilarea unei culturi literare notabile este axată pe contribuţia literaturii de ficţiune de orice gen la îmbogăţirea vieţii interioare a cititorului: mai multă sensibilitate, mai mult rafinament cultural, o mai amplă deschidere spirituală, o viziune mai nuanţată şi mai profundă asupra vieţii şi a relaţiilor interpersonale etc.
Dar literatura mai reprezintă uneori, datorită curiozităţii pe care o stimulează, şi o anticameră pentru abordarea sistematică a unor domenii diferite de ea. Astfel, două dintre cărţile scriitorului american Michael Crichton, Jurassic Park şi The Lost World, au ca premisă recrearea genetică a unor specii de dinozauri, pornind de la ADN-ul conservat de insectele care le-au supt sângele şi care, la rândul lor, au fost capturate, cu zeci de milioane de ani în urmă, în răşina lichidă ajunsă la noi sub forma de chihlimbar. Atractivitatea acţiunii, asociată cu o mare capacitate a autorului de a expune pe înţelesul tuturor fundamentele unor teorii ştiinţifice altminteri destul de abstracte, a trezit interesul multor cititori pentru biotehnologie, percepută ca un domeniu cu o evoluţie şi cu aplicaţii fascinante. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu romanele lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci şi Îngeri şi Demoni care au determinat un val de interes pentru istoria religiilor.
Prelungind discuţia, am putea obţine o listă cu zeci de titluri ale unor cărţi care au avut o influenţă marcantă asupra unor cititori pasionaţi de domenii extraliterare. I-am regăsi ca autori pe lista aceasta, printre mulţi alţii, pe Jules Verne – în legătură cu evoluţia tehnologică, pe Balzac – în raport cu gândirea economică, pe Dostoievski – în relaţie cu filosofia lui Nietzsche şi ştiinţele psihologiei sau pe Soljeniţîn – cu privire la gândirea politologică.
Se mai cuvine să remarcăm că tinerii cu deprinderi şi competenţe superioare de lectură literară deţin atuuri preţioase în comparaţie cu ceilalţi, pentru care lectura a fost şi a rămas o ocupaţie marginală, dacă nu chiar total ignorată. Capacitatea de concentrare este net superioară, randamentul – mult mai mare, datorită vitezei de lectură, rezistenţa la efort intelectual – incomparabil mai puternică, asimilarea informaţiilor conţinute într-un text – mai uşoară şi mai consistentă, spiritul analitic – mult mai ascuţit, iar spiritul de sinteză – mult mai exersat. Natura şi consistenţa atuurilor variază de la un cititor la altul, în funcţie de personalitatea sa, de cărţile parcurse şi de exigenţele mediului cultural în care evoluează.
Oricum, e o observaţie curentă că specialiştii cei mai competenţi dintr-un domeniu sau altul (medici, savanţi, avocaţi, filosofi, istorici etc.) sunt, de regulă, şi oameni cultivaţi, unii cu o bogată sau chiar foarte bogată cultură literară, chiar dacă nu sistematică şi adusă la zi. Cultura aceasta literară – formată, în cele mai multe cazuri, înaintea procesului de specializare profesională – face parte din evantaiul de cauze care le-au facilitat succesul în studierea domeniului lor.
Cu atât mai oportune şi chiar mai necesare sunt interesele şi competenţele de lectură pentru cei care aleg o profesie legată de domeniul cărţii (bibliotecari, profesori de literatură, ziarişti, scriitori etc.). Oricât ar părea de absurd, există în aceste profesii multe persoane pentru care lectura nu reprezintă, aşa cum ar trebui, o îndeletnicire profesională, ceea ce conduce la o diminuare fie a competenţei, fie a creativităţii lor.
Vorbind despre bucuriile şi capcanele lecturii, am dat importanţa cuvenită bucuriilor care ne recompensează din plin pentru timpul consumat cu cititul. Cât despre capcane, acestea, s-a văzut, apar mai ales în cursul unor lecturi inadecvate vârstei, intereselor, experienţei şi maturităţii intelectuale şi afective a cititorului. Reflectând şi la unele, şi la altele, şi citind ce ni se potriveşte vom înţelege că depinde numai de noi ca orice capcană să devină o bucurie.