http://www.revistatimpul.ro/view-article/2357
45
Bogăţia spiritului e la fel cu oricare altă bogăţie. Suntem, concomitent, foarte bogaţi şi foarte săraci în raport cu unii sau cu alţii. Numai că, spre deosebire de bogăţia materială, cînd e vorba de spirit, oamenii se compară, de regulă, doar cu cei mai săraci decît ei.
46
Oricît de selectivă ar fi o elită, din rîndurile ei se desprinde totdeauna o altă elită.
47
O fisură infinitezimală, invizibilă cu ochiul liber, e suficientă ca să altereze dangătul unui clopot, mic, mare sau chiar imens. Am de multe ori senzaţia că mă aflu în mijlocul unui vacarm universal făcut de clopote fisurate la care, fireşte, contribui şi eu cu dangătul meu alterat. Nu-mi percep fisura dar ştiu că există.
48
În copilăria claselor primare, într-o vreme cînd nu existau încă gadgeturile electronice, jucam telefonul fără fir: şapte, opt copii ne aşezam în rînd şi ne spuneam în şoaptă, unul altuia la ureche cuvîntul pus în circulaţie, tot aşa în şoaptă, la capătul rîndului. Niciodată sau oricum, foarte rar, cuvîntul iniţial nu ajungea nealterat la cel ce trebuia să-l spună cu voce tare la sfîrşit. Lipsă de acuitate auditivă, pronunţare defectuoasă, spirit ludic (un fel de rea credinţă) cînd cuvîntul auzit era intenţionat transmis mai departe greşit, necunoaşterea sensului şi confuzia cu alte cuvinte apropiate etc. – toate astea duceau la degradarea mesajului sau chiar la dispariţia lui.
Dacă se întîmplă aşa în jocurile copilăriei cu un număr minim de participanţi şi cu cuvinte simple, cum să fim surprinşi că mari concepte precum democraţie, justiţie, responsabilitate, libertate, drepturi ale omului etc. trecînd prin spiritul a sute de milioane de oameni, prinşi în contexte naţionale, politice, sociale şi culturale diferite se alterează fundamental ? În spatele fiecăruia dintre aceste concepte se află o întreagă istorie de idei, de mentalităţi, de practici sociale şi politice care nu poate fi importată odată cu conceptul. De aici, dialogul surzilor între civilizaţiile contemporane, care doar aparent vorbesc despre aceleaşi lucruri cînd folosesc aceleaşi concepte.
49
Fragilitate
Stau cu un prieten la masă într-o cafenea şi discutăm un subiect oarecare de pe scena politică. E ceva la ordinea zilei. Lui i se pare că a sesizat un complot în timp ce eu cred că este vorba despre o consecinţă normală a lipsei de înţelepciune politică. Poate că el are, poate că eu am dreptate, nu contează. Totul e amical, calm şi cu plăcerea evidentă, pentru amîndoi – aşa mi se pare mie – de a argumenta. Dar pe neaşteptate, prietenul meu se înroşeşte la faţă şi îmi spune, aproape îmi strigă, furios: ”Ştii ce? Fiecare cu părerile lui ! Nu trebuie să ne supărăm şi să ne certăm pentru asta. Nu ne stricăm prietenia pentru nişte fleacuri şi pentru nişte imbecili !”
Îi spun că e elementar, putem rămîne fiecare cu opinia lui, nici nu mi-a trecut prin gînd să mă supăr pentru că gîndeşte altfel, nu se pune problema să-mi modific sentimentele amicale şi oricum adevărul e relativ etc. etc.
Degeaba. Nu mă ascultă. Îmi repetă iar şi iar că nu trebuie să ne supărăm dacă avem opinii diferite şi, în plus, îmi reproşează că vreau să-i spăl creierul. Apoi, vexat din cale afară de acest atentat insidios la sediul gîndirii lui, se ridică şi iese din cafenea.
Sunt surprins. Prietenul meu nu e stupid. E un ins cultivat, raţionamentele lui sunt, de regulă, judicioase şi îmi place să cred că avem multe lucruri în comun. Poate din cauza asta nici n-am prea discutat în contradictoriu de cînd ne ştim – de cîţiva ani. E drept, observasem că oridecîteori apărea în aer un subiect controversat închidea discuţia, tăcea sau trecea la altceva, dar pusesem asta pe seama delicateţei. Îşi imagina, probabil că sunt fragil şi mă supăr dacă mă contrazice. Or fragil, el era.
Uite, acum fusese un prilej să-i sugerez că, la nevoie, îmi plăcea să discut în contradictoriu şi nu vedeam niciun inconvenient, ba din contra, eram mulţumit dacă el îmi demonstra raţional că greşesc, ajutîndu-mă în felul ăsta să înţeleg unele lucruri mai bine. Pe de altă parte, dacă eram convins că am dreptate, îmi plăcea şi să-mi apăr punctul de vedere căci, cum s-a zis, Amicus Plato sed magis amica veritas. La sfîrşitul discuţiei, indiferent care era rezultatul, amîndoi am fi fost cîştigători. Aceasta înseamnă comerţul sau schimbul de idei.
Am achitat nota de plată şi am ieşit melancolic. Vasele fragile, mi-am spus, nu-şi pot schimba des conţinutul şi nu sunt făcute pentru comerţ.