http://www.revistatimpul.ro/view-article/2609
54
Prietenul meu X, un om foarte subţire, pare să ignore că erudiţia, limbile străine cunoscute, competenţele de orice fel şi cît de înalte, sensibilităţile artistice, talentele nu sunt scopuri şi valori în sine, ci doar unelte şi mijloace creatoare de sens. Nu e normal să pretinzi autoritate doar fiindcă le posezi şi le plasezi la vedere, fără să le foloseşti. Cum ar fi ca instalatorul pe care-l chem să-mi repare ceva în baie, în loc să se apuce de treabă, s-ar mulţumi să-şi deschidă lădiţa cu scule, să-mi expună conţinutul ei cu mîndrie şi să-mi ceară gratitudine şi admiraţie?
55
La drept vorbind, nu există subiect mai frecvent şi mai important în literatură decît identitatea. Doar amorul i-ar făcea, aparent, cu succes concurenţă dar şi în romanele de dragoste tot problemele de identitate sunt fundamentale – ale identităţii erotice şi/sau sentimentale.
Primul roman modern, Don Quijote, este istoria unui cititor cu identitatea falsificată de lectura abuzivă şi prost digerată, care, devenit cavaler rătăcitor, percepe la rîndul lui fals identitatea celor pe care-i întîlneşte în drumul său. Şi tot romane legate de identitate (descoperire, îmbogăţire, reprimare, disimulare, impostură, manipulare, degradare, armonizare etc.) sunt romanele poliţiste, de spionaj, de dragoste, romanele de educaţie şi formare, romanele realiste despre mobilitatea socială, cronicile de familie, proza science-fiction, proza autobiografică, etc. Identitatea obscură şi secretă a multitudinii de personaje ce populează În căutarea timpului pierdut este fundamentală în ciclul lui Proust, după cum noua identitate erotică a Annei Karenina după ce l-a cunoscut pe Vronski este motorul evoluţiei ei sufleteşti dezastruoase în romanul omonim al lui Tolstoi. Tot astfel, înaintea lui, dar cu mijloace opuse şi de la o altitudine net inferioară marelui rus, Marchizul de Sade a expus etapele de trecere a unei identităţi structurate pe inocenţă la o alta dominată de lubricitate. Hercule Poirot sau Miss Marple personajele emblematice ale Agathei Christie sunt confruntate tot timpul cu identităţi trucate pe care reuşesc pînă la urmă să le demaşte, iar Ema Bovary este povestea, comună în viaţa obişnuită, a cuiva care se simte străin în propria identitate şi aspiră la o alta, idealizată şi superioară. Romanele scriitorilor emigranţi de sub toate cerurile – Milan Kundera, Nina Berberova, Sergio Kokis, Virgil Gheorghiu, Danny Lafferirère, Vintilă Horia etc.- pornesc mai totdeauna de la o problemă identitară pe care o rezolvă fiecare în felul său.
Dar nu doar în roman. Şi în basmele populare culese de Petre Ispirescu sau în poveştile culte, semnate, de exemplu, de Ion Creangă (Povestea lui Stan Păţitul, Harap Alb) sau H.C. Andersen (Hainele cele noi ale împăratului, Răţuşca cea urîtă, Amnarul fermecat etc.) identitatea şi jocurile ei sunt elemente esenţiale ale construcţiei narative. Şi iată-l pe Emil Cioran explicînd în Écartellement identitatea sa de scriitor rafinat de limba franceză: ”Defectul meu de a articula sunetele, bîlbîielile mele, felul meu sacadat de a vorbi, arta mea de a gîngăvi, vocea mea, r-urile mele de la celălalt capăt al Europei, toate acestea m-au împins prin reacţiune să polizez întrucîtva ce scriu şi să devin mai mult sau mai puţin demn de o limbă pe care o maltratez de fiecare dată cînd deschid gura.”
56
Doar la circ îţi este îngăduit să admiri dresajul. În viaţa de toate zilele nu există nefericire mai insidioasă şi mai ireparabilă decît cea pe care ţi-o dă sentimentul de a fi înconjurat de oameni-fiare, doar dresaţi să mimeze civilitatea, bunăvoinţa, spiritul paşnic, onestitatea de toate felurile, solidaritatea. Formele fără fond maioresciene şi Leviathanul lui Hobbes devin atunci metafore convenabile pentru a sugera esenţa unei asemenea societăţi. E suficientă o depresiune economică, o criză politică, ori o catastrofă naturală pentru ca valorile civice acceptate doar epidermic şi din constrîngere să explodeze în ţăndări şi în locul lor să apară, triumfătoare şi batjocoritoare, sălbăticia. Într-un mare oraş american atins, în urmă cu mai mulţi ani de inundaţii dezastruoase, armata a trebuit să intervină pentru a a combate bandele de huligani scăpaţi de sub control care spărgeau şi jefuiau totul. Cu cîteva zile înainte păreau nişte cetăţeni paşnici şi inofensivi.