Florin Oncescu. Imprevizibilul triumf, de Mircea Gheorghe. În: Terranova, nr. 56, Montreal, aprilie 2009)

 

După remarcabilul debut în proza scurtă cu volumul “Partida de canastă” (Polirom, 2005), Mircea Gheorghe, scriitor român stabilit din 1990 la Montreal, se întoarce la domeniul lui predilect, cronica literară.

După cum explică autorul în cuvântul înainte, noua sa carte (*) se ocupă de scriitori care sunt, prin biografie, sau prin soarta cărţilor pe care le-au scris, într-o oarecare măsură măcar, atipici, ei evidenţiindu-se prin implicarea “în tot ce se gândeşte şi se trăieşte în jurul lor”.

Volumul strânge între copertele lui numeroase articole, apărute în majoritate în revistele Timpul (Iaşi) şi Pagini româneşti (Montreal), dar revăzute şi adăugite. Sunt analize dense, dovedind o curiozitate intelectuală de largă deschidere, făcute cu fineţe şi cu o evidentă plăcere de a explica. În cazul cărţilor „de idei”, ele transmit cititorului iluzia că nici nu mai e nevoie de consultarea directă a paginilor comentate. În cazul cărţilor de literatură, ele mărturisesc empatia faţă de autorii lor.

Multe articole au în vedere cărţi ale unor autori români din România sau din diaspora, diverşi ca recunoaştere şi ca domeniu de manifestare. Alături de cărţi de proză semnate de Mihai Ghivirigă, Tudor Octavian, Leonard Oprea, Anton Anghel, Florin Oncescu, Bogdan Suceavă, Cătălin Mihuleac, Voicu Bugariu, Victor Loghin, Florin Lăzărescu, Felicia Mihali (prezentă ca ilustrare a categoriei scriitorului emigrant), Monica Lovinescu şi Nora Iuga, sunt analizate cărţi de eseuri ori de critică literară, semnate de Andrei Pleşu, Ion Papuc, Mircea Anghelescu, Livius Ciocârlie, Vladimir Tismăneanu şi Mircea Mihăieş (coautori), Gelu Ionescu şi Traian Ungureanu, plus cărţi de sau despre marii scriitori români stabiliţi la Paris, Cioran (volum de interviuri) şi Eugen Ionescu (biografia semnată de Marie-France Ionesco).

Tot numeroase sunt şi articolele despre cărţi de proză, memorii ori eseuri semnate de autori străini: Jean Sevilla, Milan Kundera, Nina Berberova (capitolul dedicat ei dă titlul volumului), Gerald Basil Edwards (caz de succes postum), Andrei Makine (prezentat în comparaţie cu Cioran), Jens-Martin Eriksen, Jacques Attali, Irshad Manji, Jean-Michel Barrault. Cărţile unor Michel Lavoie şi Jens Christian Grondahl au subiecte având tangenţă cu românii. Marguerite Lescop (caz de debut târziu), Gil Courtemanche, Yann Martel (caz de împrumut de subiect) şi Jacques Godbout sunt autori din Quebec. Două dintre cărţile comentate, “Madam Solario” şi „O femeie la Berlin”, au autori care au preferat să rămână necunoscuţi.

Sunt şi articole mai greu de prins în categoriile de mai sus, ele ocupându-se de o mişcare literară din Montrealul anilor 1895-1935, comparată cu Junimea ieşeană, de două scandaluri implicându-l pe Eminescu (unul declanşat de faimosul dosar din revista Dilema, altul de amplasarea unei statui a poetului la Montreal), de evaluarea actualităţii celebrei metafore „omul este o trestie gânditoare”, a lui Pascal, de literatura jurnalelor, de o antologie de excepţie (“Cartea roz a comunismului”). Tot aici sunt de adăugat cronicile amănunţite la un raport al CIA despre cum va fi lumea în 2020 şi la un raport al unui diplomat francez (contele de Hauterive) despre starea Moldovei cunoscute de el (apărut la 1787).

Imprevizibilul triumf este cartea unui scriitor care seamănă, în multe privinţe, cu portretul robot al autorilor asupra cărora şi-a aplecat el atenţia. În definitiv, chiar debutul în proză mult întârziat, venit, parţial, ca o victorie asupra perturbărilor existenţiale provocate de emigrare, îl defineşte pe Mircea Gheorghe ca pe un “caz”.

(*) Mircea Gheorghe, Imprevizibilul triumf, Ed. Institutul European, Iaşi, 2008.