Timpul, iunie 2014, p. 17 – http://revistatimpul.ro/reviste/183/Timpul_iunie_2014_online.pdf
25
Găsim la Baltasar Gracian (1601-1659) în Oraculo manual y arte de prudencia, un aforism (248): ”A nu se entuziasma de ultima noutate : Există oameni dominaţi de ultima informaţie /…/ Simţirea şi dorinţele lor sunt de ceară. Ultima /informaţie/ îi marchează şi le şterge pe toate celelalte dinainte. Nu îi cîştigi niciodată deoarece cu aceeaşi uşurinţă îi pierzi. /…/ Nu sunt buni să ai încredere în ei, rămîn copii toată viaţa şi în felul acesta, cu nestatornicie în sentimente şi judecăţi, trec şovăitori, împleticindu-se, de la una la alta, totdeauna instabili în voinţa şi în opiniile lor”.
Baltasar Gracian trăia într-o epocă în care se percepeau primele semne ale marilor dezbateri de idei ce vor domina sfîrşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea şi poate că el era prea sever cu contemporanii lui. Era un curtean, un om al vechiului regim şi mobilitatea intelectuală îl deruta, simţea că i se mişcă pămîntul sub picioare. Dar cînd ne gîndim la noi, cei de astăzi care, spre a ţine pasul cu ultimele noutăţi tehnologice, trebuie să ne schimbăm, la fiecare patru-cinci ani maşinile, televizoarele, calculatoarele, telefoanele mobile etc parcă ar avea dreptate în privinţa infantilizării. Lumea de azi e plină de jucării şi, corelativ, de copii adulţi şi bătrîni, mîndri de ele şi de ei.
26
Eroismul e un model dar nu o datorie civică. Nu putem fi cu toţii eroi, după cum nu putem fi cu toţii Napoleon, Leonardo Da Vinci, Beethoven sau Einstein. Dacă eroismul, talentul şi înzestrarea extraordinară ar fi la îndemîna tuturor, n-am avea nici un motiv să vibrăm de admiraţie în faţa eroilor şi a oamenilor de geniu, şi să le perpetuăm memoria. Aşa încît acuzaţiile de laşitate, de oportunism, de poltronerie etc. formulate la adresa unor comunităţi naţionale întregi sînt absurde. Poporul, orice popor, e format dintr-o majoritate zdrobitoare de inşi a căror datorie fundamentală este să fie buni cetăţeni. Adică să respecte regulile de convieţuire civilizată şi să plătească cinstit impozitele. Atît. Nu pot fi blamaţi pentru deruta şi derapajele morale provocate de tîlharii istoriei care le blochează temporar drumul şi-i terorizează.
27
Se ştie, nu ai nici o şansă de acord cu un ins de rea credinţă. Dacă ai opinii diferite de-ale lui, el te consideră un duşman care trebuie destabilizat cu orice preţ. Adevărul nu contează, important e doar să-ţi impună ce crede el şi să aibă ultimul cuvînt. Chiar dacă ştie că e greşit. Va face procese de intenţii, va abate discuţia într-o direcţie care nu duce nicăieri, va face sofisme, va ironiza, te va denigra spre a-şi atrage sprijinul altora, va înjura, va deveni în cele din urmă violent.
La fel fac şi regimurile politice totalitare.
28
Cîteva picături dintr-un vin sunt îndeajuns pentru a-i simţi gustul. Nu este nevoie să bei toată sticla. Nu e la fel şi cu cărţile? Autorii lor îşi închipuie că fiecare pagină pe care o scriu merită să fie citită cu lupa, dar realitatea e cu totul alta. Timpul e mult prea scurt şi codrii de cărţi, bune şi rele, mult prea deşi pentru puterile unui simplu cititor. Doar operele clasicilor au dreptul la examinarea artei lor la microscop. Sau cele care au şansa unui lector pasionat să descopere comori acolo unde nu caută nimeni.
29
La ora bilanţului, valoarea unei vieţi ar trebui măsurată nu prin apropierea de o iluzorie ţintă finală, ci prin lungimea drumului parcurs către ea. Să nu ne simţim umiliţi privind înainte infinitatea drumului rămas nestrăbătut, ci să ne consolăm cu depărtarea punctului din care am pornit. Handicapurile de orice fel (personale, familiale, sociale) să nu mai devină o sursă de amărăciune şi de ranchiună faţă de alţii mai norocoşi ca noi, ci un motiv de mîndrie fiindcă nu ne-au împiedicat totuşi să avansăm.