Guy Turcotte se întoarce

https://lc.cx/4MFX

De la sfârşitul luni septembrie, Guy Turcottte, ucigaşul copiilor săi, Olivier (5 ani) şi Sophie (3 ani) a revenit în atenţia publică în al doilea proces care se desfăşoară ca urmare a anulării celui dintâi când a fost declarat non-responsabil pentru crima comisă.

Debutând la Sainte-Jerome la 23 septembrie 2015, procesul a impus mai întâi selecţionarea juriului. 12 juraţi au fost aleşi dintre 1650 de persoane convocate. Ca într-un film american de succes, vedetele, în afara acuzatului, sunt cei care se înfruntă pentru condamnarea sau necondamanrea lui. Şi judecătorul şi procurorul şi avocaţii sunt specialişti celebri, de mare prestigiu, fiecare cu parcursuri profesionale strălucitoare în lumea justiţiei şi, dacă ne gândim la avocaţii apărării, evident, şi cu onorarii pe măsură.
Guy Turcotte a reluat tentativele sale de (re)demonstrare că era iresponsabil în momentul comiterii crimei. Au fost mulţi chemaţi la bară în calitate de martori, a fost chemat şi el. A povestit cu lux de amănunte (îngrozitoare) cum s-a petrecut tragedia din februarie 2009. Şi, bineînţeles, contextul. Era un om nefericit, a avut o copilărie grea întrrucât colegii lui râdeau de el, era complexat iar când în sfârşit s-a pus pe picioare şi s-a îndrăgostit, a fost înşelat mizerabil de femeia iubită ! Cu un prieten ! Şi a trebuit să se despartă de ea ! Iată câte motive ca să-ţi pierzi minţile şi să-ţi ucizi copiii !

S-ar fi sinucis şi el când antigelul pe care l-a băut s-a dovedit ineficace, dar gândul că infidela ar fi încasat banii de la poliţa asigurării pe viaţă (900 de mii de dolari), l-a făcut să-şi schimbe gândul. Şi testamentul. Mai bine iresponsabil decât mort !

Se estimează că procesul va dura trei luni. Nu putem şti dacă cei doi avocaţi care-l apără şi care sunt şi fraţi vor reuşi şi de data asta să-l scoată basma curată. Nu nevinovat, desigur, fiindcă şi-a mărturisit cu detalii crima, ci tulburat mintal şi deci ferit de puşcărie. Dar personajul, indiferent de verdictul ce se va impune şi de deznodământul luptei dintre experţi, procuror şi avocaţi, este grotesc. Încăpăţânarea cu care încearcă să scape de condamnare, recurgând la abilitatea profesională a avocaţilor, modul în care îşi joacă rolul de criminal plângăreţ (recomandat şi pus la punct, probabil, de avocaţii Poupart) demonstrează o carenţă de conştiinţă cu adevărat maladivă. Dar nu în sens medical şi juridic, ci moral. Şi numai faptul că, după tot ce-a făcut, se poate imagina trăind liniştit preocupat de asigurări, de investiţii, de REER, de meseria sa de cardiolog etc., dovedeşte că, în definitiv, atunci cînd şi-a înjungheat copiii nu era de loc un dezaxat mintal ci doar un furios lamentabil. Poliţistul care a descoperit cadavrele copiilor şi apoi pe el, ascuns sub pat, i-a spus dezgustat că este imbecil ”Da, ştiu”, a răspuns el într-un acces de sinceritate. Nu vom şti însă niciodată dacă poliţistul şi el vorbeau despre aceeaşi imbecilitate.

Iată însă şi un alt caz, la fel de oribil, care spune altceva despre vinovăţia inexpiabilă pe care o poate resimţi o conştiinţă cu adevărat rătăcită într-un nor de nebunie criminală: Sonia Blanchette din Drummondville şi-a omorât trei copii între doi şi cinci ani prin înecare în 2 decembrie 2012. Avocaţii ei aveau intenţia să invoce articolul 16 din Codul Penal – acelaşi şi din cazul lui Guy Turcotte – despre non-responsabilitate criminală pentru motiv de tulburări mintale. Sonia Blanchette a decedat în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2015, în aşteptarea procesului care urma să se deschidă în 2016. S-a lăsat să moară de foame, a refuzat cu îndârjire orice încercare de a fi hrănită artificial şi a cerut în scris să nu fie readusă la viaţă.

Acest articol a fost publicat în Antologie, Opinii şi etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *