Simona Plopeanu, Nu va aplecati in afara. În: Pagini romanesti Montreal, 15 septembrie 2010.

Dupa doua volume de pro­za scurta, Mircea Gheorghe plonjeaza in apele romanului. Regasim, in Clepsidra, temele predilecte si aceleasi intrebari esentiale. Cititorul acestei carti avan­seaza, fascinat, printre rafale de intamplari marunte, dar cu impact si face un adevarat slalom printre multimea de personaje care, desi uneori doar creionate, reusesc sa-i starneasca simpatia/antipatia si, nu de putine ori, zambetul. Obiecti­-vitatea relatarii si limpezimea stilului livreaza nelinistea existentiala cu masura, facand suferinta accesibila, acceptabila si chiar familiara.

Paul Iulian, personajul aflat in centrul romanului Clepsidra, e un navestist. Un profesor de istorie care se visase arheolog. Un ins pe care viata-l pune in fata unor optiuni neasteptate. Un antierou. Un sensibil. Un om care are taria de a-si invinge slabiciunea sau de a si-o camufla, ceea ce, pana la urma, e acelasi lucru.

Romanul prezinta trei intervale din viata lui. O prima parte se desfasoara in Romania, sub comunism. E un cosmar previzibil, comun tuturor celor care se trezeau repartizati pe te miri unde, dupa terminarea facultatii. Trecerea din tren in tren, din autobuz in autobuz, din masina de ocazie in alta masina de ocazie. Mersul pe jos, marsul fortat. Pe arsita sau pe zapada. E ceea ce se intampla cu Paul Iulian, care se descopera, in plus, profesor fara vocatie, evoluand de pe azi pe maine in universul ostil al elevilor. Inotand, pe plan intim, in apele tulburi ale unui amor defunct, el cauta cu dispe­-rare un loc de ancoraj. O statie in care sa opreasca fara sa aiba sentimentul de sfarsit de lume. Unde iubirea sa insemne empatie, iar prietenia sa nu stea, inca de la inceput, sub semnul trecerii.

A doua perioada e "limbul": o zona gri, calduta. Paul Iulian a ajuns la un stadiu aproape multumitor de existenta. Pe de o parte, naveta a devenit mai simpla, pe de alta parte, s-a obisnuit cu ea. Are o partenera de viata cu care poate comunica, pe care o simte aproape. Ea e cea care-l determina sa rupa cu toate acestea si sa paraseasca tara, intr-o buna zi.

E perioada a treia, a incercarii de integrare. In Canada, Paul Iulian e imigranul tipic, cel care nu are ce face cu meseria lui si trebuie s-o ia de la zero. E "camelot", mai tarziu intendent. Isi face constiincios datoria, incercand sa des­cifreze, in contactele pe care le are, codul de functionare a noii lumi. Inca o data, apropierea de semeni nu e un lucru care sa-i reuseasca. O serie de personaje defileaza prin viata lui cu viteza cu care se succed chipurile la fereastra unui tren. Romanul se construieste, de acum incolo, ca o istorie exemplara a imigrarii, care-i aduce la un loc pe cei care "reusesc" si pe cei care esueaza, pe cei care raman si pe cei care se intorc. E o poveste in care regasim defecte si calitati nationale sau doar umane. Relatia cu "gazdele" e si ea complicata si nu tine decat de un fir de ata pentru ca albul sa devina negru. O clipire din ochi a istoriei.

Asa cum era de asteptat, Paul Iulian sfarseste prin a ramane singur.