Florin Oncescu : "Zi-i consierjă, ce-i aia portăreasă?" - Mircea Gheorghe, O adevărată familie, Adenium, Iaşi, 2013, 240 p. În Prăvălia culturală, nr 46, mai 2014

http://www.pravaliaculturala.ro/balsamuri_2014-5.html#1

Este al treilea volum de proză al lui Mircea Gheorghe, după Partida de canastă (proză scurtă, Polirom, 2005) şi Clepsidra (roman, EuroPress, 2010).

Autorul, fost coleg la Filologia din Bucureşti cu Laurenţiu Ulici, trăieşte în Canada din 1990. Nu e surprinzător, deci, că textele din noua carte pot fi împărţite, după subiect, în proze „româneşti” şi proze „canadiene”. Cât priveşte tonul, domină detaşat proza satirică, cu implicaţia că umorul naratorului este orientat, aproape fără excepţie, către ceilalţi.

Mircea Gheorghe semnează frecvent recenzii de carte ori prezentări de autori, cu predilecţie în revista Pagini româneşti, de la Montréal, dar şi în Timpul, de la Iaşi. A scris, de pildă, despre Louis-Ferdinand Céline, Jack Kerouac şi Charles Bukowski, însă contactul cu literatura acestora ori a altora din aceeaşi familie nu a lăsat nicio urmă în proza pe care el, la rândul lui, o scrie. Proza lui, aproape în totalitate, ori măcar în partea ei care rămâne în mintea cititorului, respiră aerul scrierilor lui Gogol, Cehov şi Caragiale, cum s-a mai observat, la care se adaugă câte-o adiere uscată dinspre raţionalismul paginilor lui Dino Buzzati. Aspectul oarecum inactual al prozei sale este, desigur, efectul unui anume fel de a privi lumea, iar semnalarea lui nu implică vreo apreciere negativă.

Între O adevărată familie şi prima carte de proză scurtă semnată de Mircea Gheorghe nu există schimbare majoră de ton ori de „rezervor” de subiecte. Unele proze din prezentul volum, înţeleg, au fost scrise înaintea celor din Partida de canastă.

Din povestirile româneşti, amintesc, aproape la întâmplare, Inspecţia de vară, despre un învăţător de şcoală sătească atins de sindromul lui nea Nicu („Trăiască prietenia dintre domnul învăţător şi domnul inspector”, scandează elevii) şi Revoluţionara, despre o fostă solicitantă păguboasă de carnet de partid ajunsă în Comitetul Frontului de Salvare Naţională din spital („Eu n-am fost membră de partid, fiindcă nu mi-a plăcut să mănânc rahat ca toată lumea”).

Din cele canadiene: Inventatorul şi Poetul, despre egala nefericire a unui inventator impostor din România şi a unui poet impostor din diaspora (primul bate cabinetele dentare bucureştene încercând să-şi promoveze ultima invenţie, un tirbuşon de scos dinţi; al doilea, revenit la Bucureşti, încearcă să convingă un scriitor important să scrie despre a 14-a lui carte, autoeditată în America, şi se vede refuzat net), Iubire, bibelou de porţelan, despre pitorescul vieţii din diaspora, în partea ei de început („Zi-i consierjă, ce-i aia portăreasă?”), O adevarată familie, o proză ca o demonstraţie, despre tihna aparentă a vieţii de birou („Nu e cumsecade deloc, e o scârbă. Ştii cum a fost ea angajată?”).